Sfaturi |
![]()
Inainte de a incepe sa cautati un pui de cocker este bine sa va asigurati ca: 1. In timpul zilei are cine sa stea cu puiul, in special in perioada in care el se va acomoda cu noii proprietari si cu noua lui casa, are cine sa il duca afara atunci cand va avea nevoie, are cine sa il hraneasca pe timpul zilei. 2. Sunteti pregatiti pentru primele nopti ale catelusului in noua lui casa, care pot insemna pentru el neliniste, scancete, agitatie. 3. Sunteti constient ca va trebui sa curatati mai des casa din cauza catelusului si ca acesta poate produce si unele stricaciuni, atat in casa cat si in gradina. 4. Toti menbrii familiei doresc in egala masura catelusul. 5. Realizati ca blana unui cocker englez sau american are nevoie de ingrijire regulata, de spalat, periat si de toaletaj. 6. Realizati ca vaccinurile, deparazitarule, vizitele la veterinar, precum si mancarea pentru caini inseamna destule resurse financiare alocate catelusului. 7. Aveti suficient timp pentru a educa si socializa catelusul, astfel incat el sa devina la maturitate un caine echilibrat temperamental si educat.. In cazul in care sunteti pregatit pentru toate aceste aspecte va asiguram ca nu veti regreta alegerea facuta, un cocker este un companion perfect pentru persoane de orice varsta, care va va umple viata de bucurii. Atunci cand cumparati un pui de cocker trebuie sa urmariti ca puiul pe care il veti lua sa fie atat corespunzator standardului rasei din punctul de vedere al conformatiei, cat si echilibrat temperamental si sanatos. EVITATI:
Puteti cauta un crescator de cocker prin intermediul revistelor de specialitate, prin internet, urmarind anunturile din ziarele locale, etc. Va recomandam sa incercati sa vizitati macar o expozitie canina in apropiere de casa, este o foarte buna modalitate de a intra in legatura cu crescatori de cocker. De asemenea va recomadam sa va adresati si asociatiei chinologice si clubului de rasa teritorial (daca acesta exista). Inainte de a cumpara puiul ideal este sa puteti merge la crescator acasa pentru a vedea cuibul in intregime. NU va recomandam sa luati un pui fara ascendenta cunoscuta (pedigree). Acasa la crescator: Respectati regulile de igiena in prezenta puilor, vizitatorii pot fi de multe ori vectori in transmiterea unor boli contagioase catre pui. Nu este recomandat sa vizitati mai multe crescatorii intr-o zi, de asemenea trebuie sa tineti cont ca prin intermediul mainilor, hainelor, incaltamintei se pot raspandi virusuri, bacterii, etc. Nu atingeti puii si nu ii luati in brate fara permisiunea crescatorului! Este posibil ca unele femele din dorinta de a-si proteja puii sa fie foarte suspicioase cu strainii in aceasta perioada. Crescatorul trebuie sa va arate toti puii, impreuna cu mama lor si daca este posibil, si tatal. Intrebati cu ce au fost hraniti puii, daca si cum au fost deparazitati si vaccinati. Varsta minima la care un pui poate fi luat de langa mama lui este de 8 saptamani. Crescatorul trebuie sa discute cu dumneavoastra despre problemele de intretinere, alimentatie, sanatate, toaletaj, reproductie si sa va clarifice toate nelamuririle, la momentul achizitionarii puiului dar si dupa aceea. Observati cu atentie starea de intretinere a puilor, acestia trebuie sa fie vioi, nici prea grasi nici prea slabi, cu blana curata si lucioasa, cu ochii si urechile curate. Este bine sa examinati in treacat si fecalele puilor - astfel va puteti da seama daca au diaree sau paraziti. Puii trebuie sa fie veseli si sa vina catre dumneavoastra, nu fricosi / introvertiti. Vaccinarea cainilor este absolut necesara si incepe de regula la varsta de 5-6 saptamani cu un vaccin impotriva parvovirozei sau parvovirozei si jigodiei (in functie de tipul de vaccin folosit) si se continua in urmatoarele saptamani cu mai multe vaccinuri impotriva urmatoarelor boli contagioase: parvoviroza, jigodie (boala lui Carre sau Distemper), leptospiroza (boala lui Stuttgart), hepatita contagioasa canina (boala lui Rubarth), coronaviroza, parainfluenta canina, turbarea (rabia). Pe etichetele vaccinurilor folosite veti gasi urmatoarele prescurtari: P - parvoviroza, D - distemper, H - hepatita, L - leptospiroza, C - coronaviroza, P - parainfluenta, R - rabie. Puiul trebuie tinut in casa sau intr-o curte izolata pana la varsta de 4 luni la finalizarea programului de vaccinare pentru a nu intra in contact cu alti caini. Acest lucru este deosebit de important, pentru ca exista si animale "vector" care desi nu manifesta boala o pot transmite de la un caine la altul ("purtatori sanatosi"). Dupa varsta de 12 luni vaccinarea se face anual, toata viata cainelui, cu un vaccin polivalent. ↑ Top Este ideal ca prima deparazitare interna sa se faca la o varsta cat mai frageda. Exista acum si pe piata romaneasca produse care se pot folosi inca de la varsta de 2-3 saptamani. Apoi deparazitarile se vor repeta la intervale de doua saptamani pana cand catelusul nu mai elimina viermi. Inainte de fiecare vaccinare, cainele trebuie in mod obligatoriu deparazitat intern (impotriva parazitilor intestinali) cu un produs recomandat de medicul veterinar. Deparazitarea interna se repeta apoi cel putin o data pe an, inaintea vaccinarii. Se pot face pana la patru deparazitari interne pe an, la interval de trei luni. Deparazitarea externa (impotriva puricilor si capuselor) se face lunar cu produse de tip "spot on" (pipete) sau spray. Daca recurgeti la zgarzi antiparazitare, acestea au o perioada de eficacitate de cateva luni (5-6). Cereti sfatul medicului veterinar cu privire la produsul pe care sa-l folositi. ↑ Top
Cainii pot manca toata viata acelasi tip de mancare fara sa se
plictiseasca. Este recomandata Ratia de hrana uscata dintr-o zi trebuie impartita astfel:
Mesele trebuie servite la ore fixe in fiecare zi. Crochetele se pot servi cainilor uscate sau inmuiate in apa calda, dupa preferinta lor. Pentru a nu-si murdari urechile va recomandam castroanele speciale pentru cockeri (adanci si nu foarte largi la gura). In perioada de crestere, daca se foloseste hrana uscata tip "Premium" nu este necesara administrarea de minerale si vitamine. De la caz la caz, medicul veterinar poate recomanda un supliment de minerale si vitamine. Ideal este ca in perioada de crestere a puiului sa tineti permanent legatura cu crescatorul sau cu o persoana cu experienta in domeniul rasei, care va poate sfatui concret in functie de evolutia catelului dumneavoastra. Greutatea ideala in perioada de crestere este urmatoarea:
In jurul varstei de 10 luni, cresterea este practic incheiata. ↑ Top Dupa varsta de 9
luni cainii cu pedigree pot fi prezentati in expozitii pentru ca,
pe baza In expozitiile de frumusete cainii se pot inscrie in mai multe clase, in functie de varsta:
Calificativele
care se acorda in expozitii sunt:
La clasele juniori, intermediara, deschisa, campioni si lucru se acorda, dupa caz, exemplarelor cu Excelent I si titlurile: RPJ (Romania Prim Junior) - Exc. I la clasa juniori CAC (Certificat de Aptitudini de Campion) - Exc. I la clasele deschisa, intermediara, munca INVINGATOR _______ (urmat de numele localitatii unde are loc expozitia) - Exc. I la clasa campioni INVINGATOR
VETERANI - Exc. I la clasa veterani
CACIB (Certificat de Aptitudini de Campion International de Frumusete) - concureaza toate exemplarele de acelasi sex cu CAC, INVINGATOR BEST JUNIOR OF BREED - Concureaza exemplarele de ambe sexe cu RPJ CMBCR = BOB (Cel Mai Bun Caine al Rasei = Best Of Breed) BOG (Best Of Group) - Cockerii apartin grupei a VIII-a FCI BIS (Best In Show) ↑ Top
Pregatirea pentru expozitii
Cainele trebuie invatat de mic
pozitia de prezentare, mersul in lesa la pas si sa accepte cu Mersul trebuie sa fie natural, degajat, cainele sa nu fie strangulat in lesa dar nici sa nu mearga cu capul in jos mirosind solul. Trebuie sa fie ordonat, cursiv, cainele nu trebuie sa traga in lesa ci sa mearga drept, disciplinat. Nu trebuie sa alergati in ring. Cand
este in ring, cainele trebuie urmarit tot timpul, pentru a ne asigura ca
este intotdeauna intr-o pozitie care il avantajeaza. Arbitrul va
solicita sa urcati
cainele pe
↑ Top Toaletajul si igiena cockerului SPALAREA SI INTRETINEREA: Cockerul trebuie spalat cu sampon special pentru caini cu par lung, o data pe luna sau mai des, daca este necesar si periat cel putin o data pe saptamana. Ingrijirea parului poate fi o experienta placuta atat pentru caine cat si pentru proprietar, cu conditia sa fie practicata in mod regulat. In timpul perierii proprietarul trebuie sa incurajeze cainele, sa-1 trateze cu blandete si sa-i vorbeasca. Astfel patrupedul va accepta cu placere aceasta operatie. Pentru toaletarea unui cocker aveti nevoie de o perie cu dinti metalici indoiti, un descalcitor, o foarfeca dreapta, o foarfeca de filat, si, eventual, o masina de tuns. Parul se perie mai bine dupa spalare. In timp ce uscati cainele, franjurile de pe urechi, membre, piept si partile laterale ale corpului trebuie periate in sensul de crestere a parului, pentru a nu ramane infoiate. Daca intalniti noduri, acestea se descurca cu descalcitoare speciale. Pe timpul verii este foarte important sa inspectati cainele zilnic pentru prezenta aristelor, scaietilor sau altor fragmente vegetale in blana. Aristele sunt periculoase deoarece pot strapunge pielea sau mucoasele (la nivelul degetelor, urechilor, etc) si provoca multa suferinta catelului. Scaietii, odata inghititi in dorinta cainelui de a-i indeparta din blana produc de multe ori iritatii la nivelul faringelui. CAPUL:
La
majoritatea cockerilor pe cap creste o "creasta" de par cu aspect
tern. Aceasta se elimina prin smulgere putin cate putin pana cand pe
cap ramane un par scurt si lucios. Botul trebuie sa fie cat mai
neted cu putinta iar stopul bine marcat. De aceea, parul in plus la
nivelul stopului trebuie smuls iar cel de pa partile laterale ale
botului precum si mustatile se taie cu foarfeca de filat. Nu
tundeti niciodata "creasta" deoarece, pe de o parte capul va capata
o expresie aspra, si pe de alta parte parul va creste si mai
abundent si de cele mai multe ori ondulat. URECHILE: Trebuie sa fie foarte bine periate pe ambele fete. Standardul precizeaza ca urechile trebuie sa fie inserate la nivelul liniei orizontale care trece chiar la nivelul ochilor. Tot parul care, prin abundenta sa, ar da impresia ca ele sunt atasate mai sus decat sunt in realitate, trebuie eliminat prin smulgere sau cu ajutorul foarfecelor de filat sau al masinii de tuns. Cu ajutorul foarfecelor drepte sau al masinii de tuns se indeparteaza si parul de pe fata interna a urechii si de pe marginea posterioara pentru a degaja intrarea in conductul auditiv. Varfurile franjurilor se egaleaza. Ar trebui amintit de asemenea ca, imediat dupa baie si chiar mai des daca este necesar, urechile trebuie curatate in interior. In mod normal, un cocker sanatos, bine hranit, nu va avea o secretie foarte abundenta in urechi. Curatati urechile cu vata sau cu o bucata de tifon steril, scotand catre exterior tot cerumenul, pana cand urechea ramane curata. Exista in farmaciile veterinare produse speciale pentru curatarea si igienizarea urechilor, care pot fi folosite cu rezultate foarte bune. NU folositi altceva pentru a curata urechile cu exceptia solutiilor special destinate acestui scop. NU curatati urechea cu betisoare de vata, si nu patrundeti cu nimic in interiorul urechii (conductul auricular), curatati numai partea urechii pe care o puteti vedea. In anumite situatii, datorita unor cauze variate, secretia auriculara se mareste cantitativ, isi modifica aspectul si mirosul, urechile se inflameaza si devin dureroase, vor aparea manifestari gen scuturat din cap, mers cu capul aplecat intr-o parte. Cainele a facut ceea ce se cheama o otita externa si trebuie prezentat la veterinar. Principalele cauze care duc la otite la cockeri sunt : umezeala stagnanta in ureche, copri straini patrunsi in ureche (ariste, in special pe timpul verii), insuficienta aerare sau ventilatie la nivelul conductului auditiv cauzata de excesul de par, alimentatia de proasta calitate (otite de origine alergica). GATUL: Se tunde scurt un triunghi cu un varf la nivelul sternului si celelalte doua in partea posterioara a insertiei urechilor. CORPUL: Parul mort de pe spate trebuie indepartat prin smulgere cu mana cu o manusa de cauciuc. Franjurile de pe piept vor fi bine periate, egalate, dar in nici un caz taiate. MEMBRELE ANTERIOARE: Parul de la nivelul coatelor si de pe partea anterioara a membrelor trebuie epilat sau filat, iar in partea posterioara franjurile vor fi bine periate si egalate dar, in nici un caz, taiate. MEMBRELE POSTERIOARE: Crupa si coapsele trebuie degajate de parul mort, franjurile se egaleaza, iar jaretul se tunde scurt. LABELE: Se tund la marginea degetelor pentru a avea aspectul de ”labe de pisica”, rotunde din toate unghiurile de vedere. Este indispensabila si taierea parului dintre cuzineti, dar numai pana la nivelul acestora, pentru a impiedica formarea de noduri care jeneaza cainele in mers. COADA: Se scurteaza parul de la extremitatea cozii, de pe partile laterale si de la radacina cozii.
Diferente
in toaletajul cockerului american SPALAREA SI INTRETINEREA: Nu periati niciodata cainele uscat. O data pe saptamana sau la 10 zile cockerul american trebuie spalat cu un sampon special. Daca parul este degradat folositi un sampon cu proteine, limpeziti bine, aplicati un balsam, lasati sa actioneze cateva minute, apoi limpeziti din nou. Infasurati-l intr-un prosop uscat si puneti-l pe o masa. Uscati capul, apoi spatele, apoi urechile, pieptanandu-le in sensul de crestere a parului. Culcati apoi cainele pe o parte, uscati-i franjurile de pe piept si membre periindu-le in raspar. Daca intilniti noduri aplicati un spray descalcitor sau folositi descurcatorul. Efectuati aceeasi operatie si pe partea cealalta, pana la uscarea completa. Asezati apoi cainele in picioare si periati-l in sensul de crestere a parului. Pentru toaletarea propriu-zisa aveti nevoie de o perie cu dinti metalici indoiti, un descalcitor, o masina de tuns cu lama nr. 10, o foarfeca de filat si o foarfeca dreapta. CAPUL: Botul se tunde cu masina de tuns in raspar. Urechile se tund tot cu masina astfel: pe fata externa se tunde partea superioara pana la jumatatea urechii, iar pe fata interna se degajeaza intrarea in conductul auditiv. Craniul se tunde cu foarfeca de filat si nu se lasa mot in frunte. GATUL: Se tunde cu masina in raspar pornind de la stern si urcand catre bot. SPATELE: Se epileaza cu mana sau cu o manusa de cauciuc. Pe ceafa si pe partile laterale ale corpului, ca si pe coapse, daca este prea mult par, se indeparteaza cu foarfeca de filat. COADA: Se scurteaza parul de la varful cozii, de pe partile laterale si de la baza cozii. LABELE: Se degajeaza bine cuzinetii de parul de la acest nivel, apoi se tund in forma de bol franjurile care ajung la pamant. In timpul acestei operatiuni trebuie pieptanat foarte des pentru ca ies mereu fire de par netaiate. ↑ Top
Conditii de
obtinere a titlurilor de campion
Titlul CAMPION ROMANIA (R.CH.) se
acorda cainelui care a obtinut cel putin 3 titluri CAC (dintre care
minimum unul in expozitie CACIB) de la minimum 2 arbitri diferiti
plus calificativul maxim in expozitia nationala de club, intervalul
de timp scurs intre primul si ultimul titlu fiind de minimum 12 luni
si o zi. La Cockerul Spaniel Englez este necesar de asemenea
examenul de lucru (vezi capitolul
Regulamente). Titlul ”CAMPION ROMANIA JUNIOR” (R.J.CH) poate fi acordat acelui caine care a obtinut 3 titluri R.P.J. de la cel putin doi arbitri diferiti, unul din titluri fiind obtinut intr-o expozitie C.A.C.I.B. ↑ Top Activitatea de reproductie (vezi si capitolul Regulamente) Contrar opiniilor nefondate care circula printre iubitorii de caini, nu este obligatoriu ca toate exemplarele, masculi sau femele sa se reproduca. Masculii pot trai toate viata fara sa monteze cu conditia ca pe cat posibil sa se evite contactul cu femele in calduri. Masculii nu au perioade de calduri, starea de agitatie a acestora, de care se plang uneori proprietarii, provine fie din faptul ca au simtit o femela in calduri (instinctul de imperechere este trezit la caine de mirosul specific al femelei in calduri), fie din totala lipsa de educatie a cainelui care este lasat inca de mic sa faca numai ce vrea el fiind apoi greu, daca nu imposibil de stapanit la maturitate. Pentru proprietarii de femele, decizia de a le da la monta trebuie luata cu multa responsabilitate. Activitatea de crescator cere mult timp si pricepere precum si conditii de spatiu adecvate, fara a mai mentiona investitia materiala care este si ea substantiala. Scopul producerii unui cuib de Cockeri trebuie sa fie nasterea unor exemplare din ce in ce mai apropiate de standardul rasei, in nici un caz nasterea unor pui oarecare. Un alt lucru la care trebuie sa ne gandim este ce vom face cu puii odata ajunsi la varsta de a pleca de langa mama lor. Avem oare certitudinea ca le vom gasi proprietari seriosi si responsabili care sa aiba grija de ei toata viata sau vor ajunge sa treaca de la un stapan la altul pentru motive puerile ( "a ros un pantof", "a urinat pe covor", "face galagie cand suntem plecati de acasa", "l-am luat pentru copil si acesta nu mai are timp sa se ocupe de el" ,etc.). ↑ Top Exista posibilitatea ca femelele neimperecheate sa manifeste fenomene de gestatie falsa: in perioada in care ar trebui sa aiba pui isi fac cuib, aduna jucarii pe care le considera puii lor, mamelele se tumefiaza si secreta lapte. Repetarea fenomenului de gestatie falsa, in timp, poate duce la formarea de tumori mamare si la acumularea de puroi in uter (piometru). Daca din diferite motive femela nu va face pui (defecte genetice care o exclud de la reproductie sau stapani care nu au intentia de a o imperechea vreodata), este recomandabil sa fie sterilizata din timp pentru a evita riscurile unor dereglari hormonale cu urmari grave. Tinem sa precizam ca aceste fenomene pot apare si la femelele care au avut pui, deci imperecherea nu rezolva aceste probleme. De aceea recomandam si sterilizarea femelelor folosite la reproductie dupa terminarea perioadei de reproductie (la aproximativ 7 ani). Daca ati hotarat sa supuneti femela la aceasta operatie, trebuie sa stiti ca interventia chirurgicala nu este nicidecum una complicata, este o operatie simpla, care se realizeaza frecvent in majoritatea clinicilor si cabinetelor veterinare, putin traumatizanta pentru animal. In nici un caz animalul nu va constientiza lipsa organelor sexuale, asa cum in mod gresit isi imagineaza unii proprietari de caini, nu se va simti "mutilat". Femelele sunt, in general, in calduri de doua ori pe an. Nu va speriati daca femela dumneavoastra nu intra in calduri la fiecare 6 luni. Exista femele care au calduri din 8 in 8 luni, sau chiar mai rar. Perioada de calduri dureaza in medie 21 de zile. Debutul ei se recunoaste dupa tumefierea vulvei si scurgerea unei secretii sangvinolente. Pentru a fi mai siguri in depistarea primei zile de calduri, cand a inceput tumefierea vulvei, tamponati zilnic vulva cu vata. Ziua in care apar pe vata urme de sange este considerata prima zi de calduri. Femela accepta masculul numai intre a 9-a si a 16-a zi de calduri. Chinologii recomanda monta in a 11-a sau a 12-a zi, moment in care are loc ovulatia maxima. Secretia genitala a unei femele in calduri are un miros caracteristic pe care masculii il simt de la mare distanta. Daca ati hotarat ca femela dumneavoasta sa faca pui, este bine sa va sfatuiti cu clubul in privinta alegerii masculului. Masculul nu se alege dupa principiul apropierii de domiciliul femelei sau pentru ca se joaca de obicei cu femela respectiva in parc. Dupa alegerea masculului, proprietarii partenerilor stabilesc conditiile de monta. In conformitate cu regulamentul de reproductie al Federatiei Chinologice Internationale, proprietarul masculului percepe o taxa de monta care se achita imediat dupa efectuarea montei. Proprietarul masculului nu poate cere un pui decat daca il pastreaza pentru propria canisa. In general monta are loc la domiciliul masculului, intr-un spatiu foarte linistit. In principiu, o singura imperechere este suficienta, dar este bine ca ea sa se repete dupa 24 sau 48 de ore. Se intampla uneori ca femela sa nu accepte masculul. In acest caz, ea trebuie calmata, luandu-i capul intre maini si mangaind-o la baza urechilor. Cateaua care este dispusa sa se imperecheze isi da coada la o parte. Imperecherea dureaza 10-30 de minute si in aceasta perioada nu trebuie fortata despartirea lor, deoarece se pot rani. In cazul unei imperecheri nedorite, nu se va interveni in timpul acesteia, ci se va apela imediat la medicul veterinar pentru eventuala intrerupere a sarcinii. Inainte de imperechere femela trebuie sa fie deparazitata, vaccinata, iar glandele perianale vidate. ↑ Top Perioada de gestatie dureaza in medie 60-63 de zile. In primele 4 saptamani, organismul femelei nu pare afectat de noua sa conditie, nefiindu-i necesar nici un adaus suplimentar de calorii. Diagnosticul de gestatie se poate pune dupa 4 saptamani de la data montei prin palpare sau prin ecografie. In a doua luna de gestatie femela trebuie sa primeasca un supliment de energie, calciu si vitamine sau sa manance hrana speciala Energy sau pentru pui (mai bogata in proteine, calciu si vitamine). In ultimele doua saptamani de gestatie, in functie de evolutia sarcinii, cantitatea de hrana se mareste si se imparte in 3 mese pe zi pentru ca, din cauza uterului care se destinde spectaculos, stomacul femelei nu mai poate primi o cantitate mare de hrana dintr-o data. In ziua fatarii, femela va refuza in general hrana si 24 de ore dupa fatare nu va primi decat lichide (lapte, supa, apa). ↑ Top Cel mai indicat este ca fatarea sa se produca in mediul in care traieste femela. Temperatura ambianta la si dupa fatare trebuie sa fie de 25-30 de grade, deoarece puii trec brusc de la temperatura de 38 de grade a lichidului amniotic la un mediu mai rece: aerul ambiant. Pentru incalzirea cuibului se pot folosi: lampi cu infrarosii, perne electrice, etc. In primele doua – trei saptamani puiul nu este capabil sa-si pastreze temperatura corporala si se raceste daca nu este in contact cu mama sa sau cu obiecte calde (sticle cu apa calda) .Tot in aceasta perioada, excrementele si urina sunt eliminate numai cu ajutorul mamei care il linge pe abdomen. Deoarece puiul nu-si controleaza singur functiile, el poate muri daca nu este ajutat sa-si faca nevoile.
In aceasta perioada puiul este
foarte putin sensibil. De aceea, la rasele la care trebuie taiata
codita, aceasta se face la 3-4 zile de viata. O metoda moderna de
scurtare a coditelor este legarea lor cu elastic dupa care ele cad
singure in aproximativ o saptamana. Este foarte important locul de
taiere a coditelor (in locul unde acestea se subtiaza brusc), adica
se lasa 1/3 la cockerul englez; 1/2 la cockerul american.
Cu 1-2 zile inainte de fatare
temperatura femelei scade ajungand in ultimele 24 de ore la 37 de
grade. Cand se declanseaza contractiile uterine femela nu mai
mananca, devine agitata, gafaie si tremura din ce in ce mai puternic.
Aceste fenomene pot dura intre 10 si 24 de ore, mai putin la cele
care au mai fatat. Cand contractiile uterine devin suficient de
puternice pentru a dilata colul uterin si a inceput expulzarea
puilor se elimina lichidul amniotic, care poate fi incolor sau
verde-negricios. Intre eliminarea acestui lichid si expulzarea
primului pui nu trebuie sa treaca mai mult de 4 ore. Ritmicitatea
normala a fatarii este de 1 pui la 10 - 60 de minute. Daca
intervalele se prelungesc sau daca femela se calmeaza inainte de
expulzarea ultimului pui se administreaza calciu si, in prezenta
medicului veterinar, ocitocina. Din instinct, femela curata puiul de
invelisul care il acopera, ii sectioneaza cu dintii cordonul
ombilical, apoi il linge puternic pentru a-i stimula respiratia.
Placenta este expulzata odata cu fiecare pui si femela o inghite.
Puiul incepe sa tipe si cauta destul de repede mamelele si caldura
abdomenului mamei sale. Perioada intre 2 pui poate depasi 1-2 ore
dar nu trebuie sa depaseasca 4 ore!!! Daca femela face eforturi mari
dar nu reuseste sa expulzeze nimic trebuie chemat medicul veterinar
(care in prealabil a fost anuntat de data aproximativa a fatarii),
si i se comunica toate datele notate pana atunci.
Uneori, la femelele care sunt la prima
fatare, speriate sau epuizate de efort, instinctul de ingrijire a
puilor nu se manifesta si atunci trebuie intervenit in operatiunea
de scoatere a puiului din invelis, de taiere a cordonului ombilical
si de stergere a puiului cu o carpa de bumbac pana la uscarea
Deoarece, in general, in timpul fatarii femela nu se poate ocupa de puii deja nascuti si are nevoie de spatiu pentru a se misca in cuib in timpul contractiilor, este bine ca, dupa ce au supt putin, puii sa fie asezati intr-o cutie cu sticle de apa calda infasurate in prosoape. Cutia cu pui se aseaza langa locul unde femela fata astfel incat ea sa-i poata simti aproape.
Trebuie urmarita eliminarea tuturor placentelor
(fiecare pui are o placenta proprie) deoarece daca raman placente in
uterul femelei, chiar si numai cateva ore, acestea pot determina
infectii foarte grave (endometrite). De aceea, este
recomandat ca imediat dupa fatare femela sa fie vazuta de medicul
veterinar care va decide daca este necesara adminstrarea de
ocitocina sau, enevtual, antibiotice. ↑ Top In perioada de alaptare femela nu are nevoie de energie numai pentru ea ci si pentru a produce laptele necesar puilor. Acest efort, cel mai mare din cursul vietii ei, trebuie compensat cu o alimentatie adecvata. In aceasta perioada are nevoie de foarte multe lichide, de un supliment de calciu si vitamine care se gasesc in hrana uscata pentru pui sau in tabletele speciale pentru caini. Daca nu are lapte suficient sau refuza alaptarea se poate trece la alimentarea artificiala a puilor cu biberonul, dar cu lapte special pentru catei. ↑ Top
Se incepe in
jurul varstei de 3 saptamani, astfel: In prima zi:
la
pranz: 1/4
de lingurita de carne de vita cruda, zdrobita (se zdrobeste cu
marginea unei linguri astfel incat sa se obtina o pasta, teaca
fibrei musculare flind data deoparte).
A doua zi:
la pranz: la
fel ca in prima zi, seara: o lingura de lapte special pentru catei
sau lapte pentru sugari.
A treia zi:
dimineata: 1/2
de lingurita de carne de vita zdrobita; la pranz: o lingura de lapte
pentru catei; seara: 1/2 de lingurita de carne de vita zdrobita
A patra zi:
La ora 8.00: 1/2 de
lingurita de carne de vita zdrobita; la ora 13.00: o lingura de
lapte pentru catei; la ora 18.00: 1/2 de lingurita de carne de vita
zdrobita; la ora 22.00: o lingura de lapte pentru catei.
Odata fixat acest ritm
de hranire, se continua prin marirea cantitatilor. La varsta de 4 saptamani se adauga putina faina de cereale pentru copii in lapte sau se foloseste alimentul special pentru intarcare de la firmele producatoare de hrana pentru caini. Cu carnea se da si un mic supliment de calciu. La varsta de 6 saptamani se incepe amestecarea treptata in carne a catorva crochete de hrana uscata pentru pui (bine inmuiate si zdrobite). Laptele se da in continuare amestecat cu faina de cereale pentru sugari sau cu produsul special pentru intarcare. Alimentele noi se adauga treptat si in cantitati mici pentru a evita tulburarile gastrice. La aceasta varsta cantitatile aproximative sunt urmatoarele: cca 150 ml. lapte cu cereale impartit in doua mese si cca 100 gr. carne de vita amestecata cu crochete. De la varsta de 4 saptamani a puilor, femela va fi incurajata sa plece de langa pui si sa vina numai cand doreste ea. Este bine sa nu fie lasata la pui dupa ce mananca ea (cca 2 ore) deoarece exista la multe femele tendinta de a aplica ”metoda atavica” de intarcare, adica sa vomite mancare partial digerata pe care sa o manance puii. Dupa varsta de 6 saptamani mama va fi incurajata sa lase puii din ce in ce mai mult singuri, iar la varsta de 8 saptamani puii sunt complet intarcati. De la varsta de 8 saptamani, cantitatea de carne si de lapte se reduce treptat, inlocuindu-se cu crochete pentru ca la varsta de 12 saptamani, puiul sa manance numai crochete (4 mese pe zi) primind, daca este cazul si un supliment de minerale si vitamine. Nota: Fiecare pui va fi hranit dintr-un vas separat pentru a se putea controla cantitatea de hrana primita. Intarcarea se poate face si numai cu pordusul special pentru intarcare care se gaseste in magazinele specializate, pentru trecerea la hrana uscata completa urmandu-se totusi etapele mentionate mai sus. ↑ Top
↑ Top |